În meteorologie un ciclon tropical este o furtună în formă de vârtej, care se formează într-o zonă depresionară tropicală de la suprafața oceanelor, cu diametrul uneori până la câteva mii de kilometri. Este formată dintr-o masă mare de nori și furtună care, datorită unui sistem de vânturi circulare puternice se rotesc tridimensional în formă de spirală în jurul unui centru, în sens direct (adică invers sensului acelor de ceasornic) în emisfera nordică și în sens retrograd (adică sensul acelor de ceasornic) în cea sudică. Energia ciclonului provine din degajarea de căldură provenită din condensarea la altitudine a vaporilor de apă formați la suprafața oceanului. În sens termodinamic, un ciclon tropical poate fi considerat o mașină termică.
Acest fenomen de condensare ca sursă principală de energie diferențiază ciclonii tropicali de alte fenomene meteorologice, cum ar fi furtunile din zonele depresionare din zonele temperate, care-și iau energia din diferențele de temperatură la întâlnirea unor mase de aer cu temperaturi diferite. De aceea, cantitatea de energie acumulată de un ciclon tropical este în funcție de timpul cât acest ciclon rămâne deasupra apelor calde, care îi furnizează prin evaporare umiditatea atmosferică necesară dezvoltării. Degajarea lentă a căldurii în urma condensării ridică temperatura în interiorul ciclonului cu 15 - 20 °C față de temperatura troposferei în exteriorul ciclonului. De aceea, ciclonii tropicali sunt cunoscute drept furtuni cu nucleu cald. De remarcat că această zonă caldă este numai la înălțime, la suprafața solului temperatura este cu câteva grade mai mică decât a zonei din jurul ciclonului datorită reducerii de către nori a insolației și a precipitațiilor.
Termenul de „ciclon” se referă la mișcarea generală a fenomenului, o mișcare de rotație în sensul opus acelor de ceasornic în emisfera nordică, respectiv în sensul acelor de ceasornic în emisfera sudică.
