O carte poștală este o bucată de hârtie sau de carton de regulă în formă dreptunghiulară sau pătrată, suport pentru comunicare sub forma de corespondență deschisă (este expediată fără plic).
Caracteristici
Scopul ei actual este atât acela de a transmite adresantului mesajul expeditorului cât și acela de a furniza primului imagini care să exemplifice locul unde se află expeditorul.
La origine, acest tip de corespondență rapidă a apărut datorită faptului că taxele pentru cărți poștale erau inferioare corespondenței în plic. Primele cărți poștale nu erau ilustrate.
Cărțile poștale retrase din circulație pot servi colecționarilor, organizați uneori în cartocluburi. Ele pot avea un rol în restituirea memoriei vizuale comunitare.
Istoric
Pe 1 octombrie 1869, conducerea de servicii poștale din Austro-Ungaria introduce prima carte poștală din lume. La 26 ianuarie 1869, Emmanuel Hermann, profesor de economie la Academia Militară din Viena, într-o publicație periodică propune administrației poștale naționale „un nou procedeu de corespondență poștală”. Serviciul poștal austriac, ținând cont de propunerea lui Heinrich von Stephan și de prețul propus de Emmanuel Hermann, la 1 octombrie 1869 emite prima carte poștală din lume. Era din hârtie de culoare gălbuie, mărimea 123 x 83 mm, cu inscripția Korrespondenz – Karte, la prețul de doi creițari (o jumătate din prețul necesar expedierii unei scrisori).Noul gen de corespondență a avut succes imediat (peste 9 milioane au fost vândute în primul an), fiind acceptat și în alte țări: în 1870 în Marea Britanie, Finlanda, Elveția, în 1871 în Canada, Belgia, Olanda, Danemarca, în 1872 în Rusia, Suedia, Norvegia, Chile, în 1873 în România, Franța, Germania, Spania, Serbia, SUA, în 1874 în Italia ș.a.m.d.
