O faleză este, printre formele de relief litoral, malul înalt și abrupt al unei mări, iar prin metonimie, al unui lac, sau chiar, la Constanța, fâșia de teren amenajată artificial pentru plimbare de-a lungul falezei geografice. În geografie și geomorfologie, faleza este un povârniș cu pantă între 15 ° și verticală de înălțime variabilă, fără vegetație, creat de eroziunea marină de-a lungul unei coaste, ce se desfășoară la contactul dintre uscat și mare.
Etimologie
Cuvântul apare în limba română în sec. XIX, provenind din franceza falaise. Cuvântul faleise apare în Roman de Brut în anul 1155. Există și formele faloise, falloise sau falise.
Forme
De cele mai dese ori faleza este un abrupt cu o pantă cuprinsă între 40º și 90º, cu înălțimi variabile. Baza ei se poate continua submarin, printr-o suprafață puțin înclinată, numită platformă de abraziune. Faleza și suprafețele de abraziune sunt rezultatul acțiunii mecanice a mării, mai ales prin bombardarea la bază a abrupturilor cu galeții (pietrișuri rotunjite) mișcați de valuri. Aici apar firide (scobituri), care duc la prăbușirea stratelor de deasupra.
