Episcopul (din greacă ἐπίσκοπος „episkopos”, epi = "tot", "peste" + scopein = "a vedea", în înțelesul "supraveghetor") este un membru consacrat al clerului creștin. În cultele creștine care mențin o formă de organizare episcopală, autoritatea este exercitată de un episcop. Rolul său poate varia semnificativ de la o denominație la alta.
Etimologie
Episcopul în Noul Testament
În Noul Testament cuvantul episcop apare de cinci ori.
Faptele Apostolilor 20:28
Filipeni 1:1
1 Timotei 3:2
Tit 1:7
1 Petru 2:25 Termeni în relație cu episkopos apar în alte doua versete. Unele traduceri folosesc cuvântul episcop, pe când altele "supraveghetor" sau "priveghetor". Teologii sunt împărțiți în legătură cu care traducere ar fi corectă și care versete referă noțiunea de episcop asa cum este uzată în prezent și care versete referă pur și simplu capacitatea generică de "supraveghetor" sau "priveghetor".
În opinia unora funcția Nou Testamentară a episkopoi nu a fost specific instituită de Iisus Hristos în măsura în care Evanghelia o exprimă, dar apare ca naturală în evoluția practică a bisericii din timpul apostolilor din secolele întâi și al doilea după Hristos. În opinia altora structura episcopală a fost prezentă de la început în primele biserici locale. În sprijinul acestui punct de vedere, porțiunea din Noul Testament care menționează cuvântul episkopoi nu pare sa specifice consacrarea unui nou tip de funcție, ci sa clarifice o poziție deja existentă în Biserică de la început.
