Soliman I (în turcă otomană سليمان, Sulaymān, în turcă 'Süleyman'; n. 6 noiembrie 1494, Trabzon, Imperiul Otoman – d. 7 septembrie 1566, Szigetvár, Ungaria), sau Suleiman Legiuitorul, a fost al zecelea sultan al Imperiului otoman între anii 1520-1566, fiind unul dintre cei care au domnit o perioadă lungă de timp. În Occident acesta este cunoscut sub numele de Soliman cel Strălucit (turcă: Muhteșem Süleyman, tradus în Apus prin The Magnificent-în engleză- sau Le Magnifique - "Magnificul")-în franceză -, iar în Orient sub numele de Suleiman Legiuitorul (turcă: Kanunî Süleyman; arabă: القانونى, al -Qānūnī, tradus în Apus prin The Lawgiver sau Le Législateur - "Legislatorul") datorită implicării sale în finalizarea sistemului de legi ale Imperiului Otoman.
El coordona politica și economia Imperiului, dar era în același timp și conducătorul armatei. Fiind în fruntea acesteia, el cucerește pe rând Belgradul și Rodosul, iar după victoria de la Mohács din 1526, reușește să pună stăpânire pe o mare parte din teritoriul Regatului Ungariei. În lupta sa pentru cucerirea unor noi teritorii, a ocupat zone întinse din Persia și Africa de Nord (Algeria de azi), dominând cu autoritate Orientul Mijlociu. Flota sa controla traficul maritim din Marea Mediterană, Marea Roșie și Golful Persic.
Fiind conducătorul Imperiului Otoman, Soliman I instituia și promulga legi economice, sociale, financiare și juridice. Aceste legi dure au dăinuit și după moartea sa o lungă perioadă de timp.
