Creionul este un instrument de scris și de desenat, constituit dintr-o mină de grafit, protejată de un înveliș de lemn, plastic sau (foarte rar) metal de formă cilindrică. Când mina se consumă, ajungând ca învelișul creionului să zgârie suprafața de scriere, creionul este ascuțit cu o ascuțitoare. Ele sunt distincte de stilouri, care distribuie cerneală lichidă sau gel pe suprafața marcată.
Creioanele grafice (cunoscute în mod tradițional drept "creioane de plumb") produc reminisciențe gri sau negre care sunt ușor de șters, dar rezistente la umiditate, la cele mai multe substanțe chimice, la radiațiile ultraviolete și la îmbătrânirea naturală. Avantajele creioanelor constau în faptul că sunt ușor de manevrat, iar desenele pot fi șterse ușor cu ajutorul gumei de șters. Din secolul al XVIII-lea este atestat și creionul mecanic.
Alte tipuri de mine de creion, cum ar fi cele de cărbune, sunt folosite în principal pentru desen și schiță.
Creioanele colorate sunt uneori utilizate de către profesori sau editori pentru a corecta anumite texte, dar mai des sunt folosite în perioada copilăriei pentru realizarea și colorarea desenelor.
Creionul de vaselină are un miez ceară mai moale, care poate lăsa urme pe suprafețe netede, cum ar fi sticla sau porțelanul.
Istorie
Cu 5 000 de ani în urmă, în Egiptul antic se foloseau ca unelte de scris tulpini de bambus, stuf sau papirus, în care se turna plumb topit.
