Cercelul (la plural: cercei) este un obiect care împodobește urechea, fiind purtat, de obicei în pereche, mai ales de femei. Poate fi fabricat din diferite materiale: metale (aur, argint, platină, inox, bronz), lemn, plastic, pietre prețioase, sticlă.
Bijuteriile sunt fixate de ureche printr-o sârmă sau o tijă, petrecută printr-o perforație, cel mai adesea efectuată în lobul urechii. Unii cercei pot totuși să fie fixați fără perforație, cu ajutorul unui mecanism de cleme sau șurub.
Cerceii pot fi de mărimi și stiluri foarte diferite, pe măsura voinței și fanteziei bijutierului. Singura limită rezidă în rezistența mecanică a lobului, care ar putea să se spintece, în caz de greutate prea importantă; persoanele care poartă cercei grei pot, de altfel, să constate o alungire a lobilor urechilor lor, precum și o lărgire a perforațiilor.
În momentul de față, dintre toate bijuteriile, cerceii sunt cei mai purtați de femei.
Etimologie
Cuvântul din română cercel este moștenit din latina vulgară circellus, circellī (în acuzativ singular circellum): „cerc mic”, „ineluș”.Atestat în secolul al III-lea î.Hr., cuvântul latinesc circellus este un diminutiv al substantivului circus: „cerc”.
Galerie de imagini
Note
Bibliografie
G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983, (1326 de pagini, format 24 cm x 17 cm). Ediția a doua: Editura Humanitas, București.
