În arhitectură, termenul boltă reprezintă un element de construcție destinat să suporte sarcini și a cărui suprafață interioară (intrados) este concavă.
Are rolul de a transmite sarcinile și greutatea proprie fie unor puncte de sprijin laterale izolate (coloane, stâlpi), fie unui zid continuu.
simplă: cu intradosul format dintr-o suprafață curbă unitară (de exemplu: cilindrică, conică etc.);
compusă: cu intradosul format din două sau mai multe bolți simple (exemple: boltă în cruce, boltă mănăstirească, boltă moldovenească, boltă cu nervuri, boltă ogivală sau gotică etc.).După felul legăturilor, se deosebesc:
boltă cu două articulații: câte una la fiecare naștere;
boltă cu trei articulații: două la nașteri și una la cheie;
bolte încastrate la nașteri sau dublu încastrate.După modul de alcătuire a secțiunii, se deosebesc:
bolți masive;
bolți cu casete;
bolți cu goluri.
Vezi și
ArcAcest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.
