Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (abreviat URSS) (în rusă Союз Советских Социалистических Республик (СССР), Soiuz Sovietskih Soțialisticeskih Respublik (SSSR), cunoscută și ca Uniunea Sovietică (rusă Советский Союз, Sovietskii Soiuz), a fost un stat întins pe o mare parte din Nordul Eurasiei, și care a existat din 1922 până în 1991. Formarea sa a fost punctul culminant al Revoluției ruse din 1917, cea care l-a îndepărtat pe țarul Nicolae al II-lea. (Pentru denumirea oficială a Uniunii Sovietice în limbile altor republici, vezi Denumiri oficiale ale URSS)
URSS era constituită din mai multe Republici Sovietice Socialiste (RSS-uri). Numărul acestora a variat de-a lungul timpului; la data dezmembrării, URSS număra 15 republici componente. Rusia era, de departe, cea mai mare republică din uniune, dominând în aproape toate domeniile: suprafață, populație, economie și influență politică. Teritoriul URSS a suferit, de asemenea, variații mari; în 1990 corespundea Rusiei Imperiale, cele mai importante excepții fiind Polonia, Finlanda și Alaska.
Cu excepția unei scurte perioade chiar după revoluție, organizarea politică a țării era definită de singurul partid politic recunoscut, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.).
Politica Uniunii Sovietice
Articolul principal: Politica Uniunii Sovietice
Conform ultimei Constituții sovietice din 1977, Uniunea Sovietică se declara, teoretic, un stat federal, format din 15 republici în uniune voluntară, iar guvernarea avea o structură federală (vezi Constituția Uniunii Sovietice). Guvernul Uniunii Sovietice punea în aplicare deciziile luate de Partidul Comunist (vezi Organizarea Partidului Comunist al URSS).
Structura Partidului Comunist al Uniunii Sovietice era bazată pe centralism democratic, metoda leninistă de luare a deciziilor în interiorul partidului.
