O roabă (popular tărăboanță) este un instrument ce permite transportul obiectelor grele și voluminoase sau materialelor lichide pe distanțe scurte. Acest instrument este folosit în fermemici, în grădinărit și în construcții, pentru transportul de ciment, mortar, cărămizi sau alte materiale.
Istoric
Grecia antică
Nu este încă clar unde și când a fost inventată roaba, dar există mai multe teorii ce văd prima apariție ale acestui instrument în Grecia antică, în jurul anului 400 î.Hr., iar apoi a fost folosit și de romani.
China
O altă teorie presupune că roaba a fost inventată în China în jurul anului 100 î.Hr. În Imperiul Chinei, deja în secolul al II-lea, au fost folosite roabe cu două roți pentru a transporta răniți. Acestea au fost inventate de Chuko Liang (181-234).
Evul mediu
Roaba a apărut în Europa medievală între 1170 și 1250. Spre deosebire de roabele din China, ale căror roți erau situate central sub suprafața de transport, roaba din Evul Mediu avea roata în mod constant în față sau aproape în față. Cele mai vechi roabe din Europa centrală au fost găsite în 2014 și 2017 în timpul săpăturilor arheologice din Ingolstadt. Datele de tăiere ale copacilor care alcătuiesc scândurile roabelor, ar putea data dendrocronologic pentru o roabe în anul 1537, iar pentru cealaltă în anii 1530.Imaginile vechi indică faptul că roaba europeană a evoluat de la targă, la suportul frontal înlocuit cu roata.
