Remunerație - puzzle-uri online

Remunerația e cantitatea de bani plătită în schimbul muncii prestate. Este, de obicei, principala formă de plată asupra căreia se concentrează angajatul și angajatorul ca parte a negocierii contractului de muncă.

Istorie

Etimologia cuvântului salariu

În vechime, una dintre formele timpurii de remunerație era sarea (cuvânt moștenit din latină: sal, salis, iar în acuzativ salem). Cuvântul din română salariu este un împrumut din latină salarium: „sumă de bani pentru cumpărarea sării, dată soldaților, slujbașilor; soldă” (Pliniu cel Bătrân); „indemnizație dată magistraților”; „salariu, onorar” (Seneca), eventual, prin intermediul cuvântului din franceză salaire:„salariu”. Potrivit lui Jean Fourastié, originea termenului o găsim într-o „alocație în monedă care permitea soldaților din legiunile romane să cumpere un pic de sare pentru a-și conserva rația în zilele în care ea era abundentă în carne”.

Folosirea termenului salariu

Cuvântul salariu e de obicei folosit atunci când plata se face regulat (săptămânal, lunar sau la fiecare jumătate de lună). Când plata se face la fiecare jumătate de lună (la 15 zile), salariul se numește chenzină, din francezul quinzaine, derivat din cuvântul din franceză „quinze”, care înseamnă cincisprezece; prima plată se numește avans, iar a doua lichidare.

În funcție de structura și tradițiile diferitelor economii, remunerația e de obicei stabilită prin mecanismele economiei de piață libere sau influențată de alți factori precum tradiția, structura socială, vechimea în muncă.

Unele țări impun prin legislație un salariu minim pe economie ca o încercare (discutabilă) de a preveni exploatarea angajaților cu salarii mici. În unele cazuri remunerația e stabilită prin negocieri colective duse de sindicate în numele angajaților.