Conceptul de libertate a avut de-a lungul istoriei utilizări multiple (uneori contradictorii). Pentru o înțelegere corectă a semnificației acestui concept este nevoie să se cunoască contextul (filosofic) în care a fost folosit.
Pentru J.S. Mill, libertatea este determinată de raporturile dintre individ și societate. Astfel, sfera libertății umane cuprinde următoarele:
libertatea lăuntrică (libertatea de conștiință);
libertatea de exprimare;
libertatea alegerii unui stil de viață;
libertatea de asociere liber consimțită.Mill consideră că, în afara unor situații excepționale (ex: scurte perioade de criză ale comunității), societatea nu se poate amesteca în mod legitim în sfera privată a individului.
Filosoful precizează că orice imixtiune a societății în sfera libertății individuale are 2 efecte indezirabile (din punct de vedere utilitarist) :
uniformizarea;
oprirea dezvoltării individului.
Pentru Isaiah Berlin există 2 sensuri (politice) ale conceptului de libertate:
libertatea negativă;
libertatea pozitivă.Libertatea negativă precizează care este limita independenței comportamentului individual, fiind astfel identificabilă cu lipsa constrângerilor din partea altor persoane asupra activității mele. În privința acestei folosiri a conceptului de libertate Isaiah Berlin face următoarele precizări :
constrângerea este distinctă de incapacitate (care ține de natură);
libertatea nu are valoare fără condiții adecvate pentru folosirea ei;
nu se poate vorbi despre o libertate (ex: "libertatea socială") ci doar despre libertate individuală;
libertatea nu este unicul scop al oamenilor, fiind uneori acceptabil să se renunțe la libertate in favoarea altor valori;Libertatea pozitivă privește sursa comportamentului, utilizarea derivând din dorința individului de a fi propriul său stăpân. Libertatea concepută ca libertate pozitivă este corelată în mod direct cu opiniile despre ceea ce constituie "un eu, o persoană, un om"
Problema libertății de voință se înscrie în disputa dintre cei ce susțin liberul arbitru și cei cu vederi deterministe.
În discursul lui Spinoza, această problemă filosofică se pune pe două planuri: cel divin si cel uman, iar libertatea la cele două niveluri este subsumată unor seturi diferite de condiții.
