Pentru piesa de teatru a lui Henrik Ibsen, vezi Un inamic al poporului. "Inamic al statului" se leagă aici. Pentru film, vezi Inamicul statului.
Termenul inamic al poporului (rusă: враг народа, "vrag naroda", română dușman al poporului) a fost o denumire foarte cuprinzătoare din perioada conducerii comuniste (bolșevice în Rusia) care denumea oponenții politici sau de clasă, reali sau închipuiți, uneori incluzând foști aliați. S-au mai folosit și alte denumiri:
inamic al muncitorilor (враг трудящихся, "vrag trudiașcihsia")
inamic al proletariatului (враг пролетариата, "vrag proletariata")
inamic de clasă (классовый враг, "classovîi vrag"), etc.În particular, termenul de "inamic al muncitorilor" a fost definit în Articolul 58 (Codul penal al RSSFR).
În diferite momente, aceste calificative au fost aplicate, în particular, Casei Imperiale, aristocraților, burgheziei, clericilor, intelectualității, întreprinzătorilor particulari, culacilor, monarhiștilor, menșevicilor, socialist-revoluționarilor, Bundiștilor, sioniștilor, troțkiștilor, buhariniștilor, veteranilor bolșevici, armatei și poliției, emigranților, imigranților, sabotorilor, diversioniștilor (вредители, "vrediteli"), "paraziților sociali" (тунеядцы, "tuneiadțî"), Kavezhediștilor (oameni care au administrat sau au lucrat pentru KVZhD (Căile Ferate din Orientul Îndepărtat Chinez), (în mod particular populației rusești din Harbin, China) ca și membrilor unor anumite grupuri etnice(vezi Transferuri de populație în Uniunea Sovietică).
Un "inamic al poporului" putea fi întemnițat, deportat sau executat iar proprietatea lui putea fi confiscată. Rudele apropiate ale inamicilor poporului erau etichetate "rude ale inamicului poporului", ceea ce ducea la restrângerea drepturilor lor sau la represiuni similare cu ale "inamicului poporului". Erau denumiți în mod obișnuit lișeneț (лишенецы). Orice membru al familiei victimei care mai era încă în libertate, nu se putea bucura de funcții de răspundere și numai în cazuri excepționale mai puteau fi tolerați ca membri ai partidului comunist – singura cheie care deschidea calea către nomenclatura sovietică.
