geologie - alege un puzzle de rezolvat

Geologie, cuvânt compus de origine greacă, (conform γη, geo = pământ și λογος, logos = știință) este știința care se ocupă cu studiul structurii și formării Pământului. Geologia (în accepțiunea modernă) este o știință interdisciplinară, care, prin intermediul metodologiilor chimiei, fizicii, matematicii, statisticii, astronomiei etc., explică compoziția internă a Pământului, precum și procesele ce au loc în interiorul si la suprafața sa. Geologia studiază atât compoziția rocilor expuse la suprafață (în fazele istorice ale geologiei) cât și mai ales continuitatea acestora în adâncime, zăcămintele minerale solide, lichide și gazoase, structura integrală a planetei Terra, plăcile tectonice ale scoarței terestre, dar și structura internă stratificată a planetei. Fazele de cercetare geologică a unei regiuni se încep cu cartarea terenului, aflorimentele (roci expuse la suprafață) fiind punctul de plecare.Urmează faza de prospecțiune cu forare de suprafață care ajută la formarea profílurilor geologice, cu luare de eșantioane (probe pentru determinarea conținutului), aceste date se vor înscrie pe o hartă geologică la scară cu aliniamente (cote de nivel)Prin metode de extrapolare se pot prezice poziția rocilor din adâncime, o examinare amănunțită la nivel microscopic oferă date despre structura mineralogică și paleontologică (fosile) a rocilor.Cercetarea în domeniul geologiei are caracter intens interdisciplinar, alte științe ca matematica, fizica, chimia, etc., vin să explice fenomene și procese care duc la formarea rocilor si modificarea lor in timp geologic sub acțiunea apei, atmosferei și a biotei. Abordarea economică a geologiei a permis identificarea concentrării materiilor prime necesare omului în roci (zăcăminte) care fac obiectul exploatării prin intermediul mineritului. Vezi Istoria Geologiei Se ocupă cu forțele și fenomenele ce au acționat asupra planetei și care au contribuit la formarea rocilor terestre. Fiecare tip de rocă se formează într-un mod aparte, fapt ce determină structura și mărimea granulelor rocii respective aparținând uneia din cele trei familii mari de roci: sedimentare, magmatice și metamorfice.Rocile se pot transforma dintr-o formă în alta, astfel rocile magmatice sau metamorfice ajunse la suprafață vor fi supuse acțiunii factorilor exogeni, chimici, dar în special eroziunii, devenind roci sedimentare (detritus, nisip, gips, sare, calcar). Procesele endogene (din profunzimea pământului) duc la formarea rocilor magmatice și metamorfitelor - formarea rocilor metamorfice (de transformare) se produc cu rocile care sunt supuse la temperaturi și presiuni foarte mari producând deshidratarea și recristalizarea rocii (gnaisuri, șisturi, marmura).Rocile magmatice se formează la adâncimi mari, ieșind la suprafață sub formă de magmă, în cazul când magma rămâne în staturile profunde unde prin răcire devine plutonit (granit), vulcanitul (lava) se formează din aceeași magmă care a ajuns la suprafața pământului. Geologia istorică se ocupă cu istoria, trecutul îndepărtat de formare (evoluția) pământului, și viețuitoarelor.Aceste procese se măsoară în milioane de ani, pentru ușurarea încadrării în timp și spațiu acestor perioade mari geologice, se utilizează scala de timp geologică pe straturi StratigrafiaVezi și Hartă geologică Geocronologie Hidrogeologie Geotehnica Vulcanologie Stratigrafie Georgius Agricola (1494 - 1555) Friedrich August von Alberti (1795 - 1878) Leopold von Buch (1774 - 1853) Johann Georg von Charpentier (1786 - 1855) Hans Cloos (1885 - 1951) Grigore Cobălcescu (1831 - 1892) Alcide Dessalines d'Orbigny (1802 - 1857) James Dwight Dana (1813 - 1895) Ludwig Meyn (1820-1878) Bartholomäus Eberl (1883-1960) Rudolf Falb (1838-1903) Karl von Fritsch (1838 - 1906) Gerard Freiherr von de Geer (1858 - 1943) William F. Haxby (1949 - 2006) James Hutton (1726 - 1797) Charles Lyell (1797 - 1875) Albrecht Penck (1858 - 1945) Friedrich August von Quenstedt (1809 - 1889) Karl von Raumer (1783 - 1865) Ion Th. Simionescu (1873 - 1944) William Smith (1769 - 1839) Nicolaus Steno (1638 - 1686) Hans Stille (1876 - 1951) Eduard Suess (1831 - 1914) Otto Martin Torell (1828 - 1900) Alfred Wegener (1880 - 1930) Abraham Gottlob Werner (1749 - 1817) Alexander von Humboldt (1769 - 1859) Pe scurt perioadele geologice principale sunt: Precambrian ▪ Hadean (Priscoan) ▪ Arhean ▪ Proterozoic ▪ Fanerozoic ▪ Paleozoic ▪ Cambrian ▪ Ordovician ▪ Silurian ▪ Devonian ▪ Carbonifer ▪ Permian ▪ Mesozoic ▪ Triasic ▪ Jurasic ▪ Cretacic ▪ Neozoic ▪ Paleogen ▪ Neogen ▪ Cuaternar Poziția României între cratonul Panonic, cel Getic și cel Scitic determină structura sa geologică articulată în jurul lanțului Carpatic, parte din orogeneza alpină.