Genetica (din greacă veche: γενετικός genetikos, genitiv și γένεσις genesis, origine) este o ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și ale variabilității organismelor. În ciuda faptului că ereditatea este un concept care a fost observat cu milenii în urmă, savantul Gregor Mendel a fost primul care să o studieze dintr-o perspectivă științifică. Acesta a studiat modul de transmitere al trăsăturilor și cum acestea afectează fenotiparea progeniturilor, realizând diverse experimente pe planta de mazăre.
Transmiterea ereditară a caracterelor și mecanismul molecular de transmitere al genelor sunt temele principale de cercetare ale geneticii în secolul al XXI-lea, însă genetica modernă dorește să studieze în plus funcția și comportamentul genelor. Structura, funcția, variabilitatea și distribuirea genelor sunt încă studiate în contextul celulei, al organismului (aspecte legate de dominanță) și la nivel populațional. Astfel, au fost dezvoltate diverse subramuri ale studiului genetic, precum genetica moleculară, epigentica și genetica populațiilor. Studiul organismelor din punct de vedere genetic are aplicabilitate pe toate domeniile de viață, de la virusuri, arhee și bacterii la plante și animale domestice și apoi la om (în genetica medicală).
Procesele genetice sunt mereu legate de mediul de viață și de experiențele unui organism, acestea influenând dezvoltare și comportamentul organismului. Mediul intracelular și extracelular al unei celuleii vii sau al unui organism poate induce activarea sau inhibarea anumitor procese de transcripție.
Istorie
Genetica în timpurile străvechi
Omul începe să realizeze câteva lucruri esențiale și universale despre ereditate când are loc în mezolitic, când se cultivă intens plantele și se observă combinațiile dintre acestea.
