David (în Ebraică: דָּוִד, Ebraica modernă: Davīd, Vocalizare tiberiană: Dāwīḏ; în arabă داود(ortografie tradițională), în داوود, Dāwūd; în greacă comună Δαυίδ, transliterat: Dauíd; în latină Davidus, David; în traducere „cel iubit”) este descris în Biblia ebraică ca al doilea rege al Israelului, uns de Samuel încă în timpul vieții primului rege, Saul, considerat un rege rău, care și-a bazat puterea pe armată și administrație. Spre deosebire de Saul, David și-a pus încrederea în Dumnezeu, ignorând puterea pământească a adversarilor săi (fapt descris exemplar în confruntarea dintre David și uriașul Goliat). Conform Cărții întâi a lui Samuel, David a devenit terapeut al regelui Saul și prieten intim al fiului acestuia, Ionatan. Cuprins de teamă că David vrea să-i ia tronul, Saul încearcă să-l omoare pe David. După ce Saul și Ionatan sunt uciși în luptă cu dușmanii țării, David devine rege. David cucerește Ierusalimul, luând Chivotul Legământului în oraș, și consolidează regatul israelit întemeiat de Saul.
După ce a ajuns rege, David a comis adulter cu Batșeba și l-a trimis la moarte în luptă pe soțul ei, Urie hititul. Fiul lui David, Absalom, intenționează să-l răstoarne pe tatăl său. David fuge din Ierusalim în timpul rebeliunii lui Absalom, iar după moartea acestuia se întoarce în oraș pentru a relua conducerea țării. Deoarece David a vărsat mult sânge, Dumnezeu îi refuză dreptul de a construi Templul. Înainte de moartea sa de bătrânețe, îl alege pe fiul Yedidia sau Solomon ca succesor. David este onorat în literatura profetică ca un rege ideal și strămoșul unui viitor Mesia și mulți psalmi i se atribuie.Istoricii Orientului Apropiat Antic sunt de acord că David a trăit probabil în jurul anului 1000 î.Hr., dar că puțin altceva despre el ca persoană istorică mai întrunește consensul lor. Stela de la Tel Dan, o piatră inscripționată ridicată de un rege din Damasc la sfârșitul secolului al IX-lea/începutul secolului VIII î.Hr. pentru a comemora victoria sa asupra a doi regi inamici, conține cuvinte în aramaica antică, bytdwd, pe care majoritatea cărturarilor le traduc prin „Casa lui David”.
David este bogat reprezentat în tradiția scrisă și orală evreiască postbiblică și este menționat în Noul Testament. Evangheliile au interpretat viața lui Isus din Nazaret în lumina referințelor la Mesia și la David; Isus este descris ca fiind descendent al lui David în Evanghelia după Matei și în Evanghelia după Luca. David (Daud) este menționat și în Coran ca un profet major și figurează și în tradiția orală și scrisă islamică. Personajul biblic al lui David a inspirat multe creații în artă și literatură de-a lungul secolelor.
