creatură - alege un puzzle de rezolvat

Esență, din latină essentia, de la esse, a fi, traducerea cuvântului grec ousia. Sensul curent utilizat al termenului esență face referire la ceea ce constituie natura unui lucru sau a unei ființe. În filosofie termenul are două sensuri: 1. În opoziție cu accidentul, ceea ce constituie natura permanentă a unui lucru, independent de ceea ce se schimbă; în acest sens, esența se apropie de substanță. 2. În opoziție cu existența, ceea ce este o ființă, ceea ce o definește, independent de faptul că aceasta există; în acest sens, esența se apropie de concept. A căuta esența unei ființe înseamnă a căuta să afli ce constituie natura acesteia. Acest gen de cercetare asupra esenței constituie demersul lui Platon în Dialogurile sale. El încearcă să definească, de exemplu, ce înseamnă dreptatea, frumusețea, curajul în sine, independent de obiectele sensibile în care aceste esențe- pe care el le numește Idei- se întrupează în mod imperfect. De aceea, Platon opune lumea inteligibilă, lume a esențelor pure sau a Ideilor, lumii sensibile.