Cărți deuterocanonice înseamnă cărți religioase adăugate de Biserică. Ele au apărut în timpul Vechiului Testament sau înaintea nașterii lui Hristos. Sunt importante pentru unele biserici, altele le consideră apocrife.
De remarcat că Martin Luther a marcat patrucărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și Apocalipsa lui Ioan. Luteranii de azi le numesc deuterocanonice în loc de Antilegomena.