Cartea vorbită (englezește audiobook, tradus direct Carte auzită) este o înregistrare a lecturii cu voce tare a unui text, carte, etc. pe un mediu purtător de informație. Pentru aceasta nu este necesară o lectură (citire) identică a originalului scris, acceptându-se ca audiobook și alte versiuni "vorbite" ale acestuia. Mediile purtătoare utilizate sunt disc audio clasic, bandă magnetică, disc DVD, disc compact (disc dur).Ideea acestor carți s-a născut în 1931, când America a instaurat un proiect "Carți pentru nevăzători" iar în 1932 a apărut primul exemplar.
Istoric
Suportul informațional (mediul purtător de informație) trebuie prin modernizare și adaptare să fie (devină) actualizat la nivelul publicului și societății căreia i se adresează, oferind alternative la posibilitățile existente de acces la informație.
Cartea vorbită (cartea audio) a apărut odată cu dezvoltarea și popularizarea (ieftinirea) mijloacelor de înregistrare și de reproducere a sunetelor și a fost utilizată frecvent, în ajutorarea orbilor, sau celor cu probleme de vedere. În multe orașe din lume s-au creat biblioteci cu plăci de patefon, sau casete de bandă cu cărți vorbite.
O altă folosire a metodei cărților vorbite este la învățarea limbilor străine, cu pronunția și dicția corecte.
De mult succes s-au bucurat înregistrările unor poezii sau piese de teatru înregistrate de autori sau de mari actori.
Utilizatorii de astăzi ai audiocărții sunt cei care duc o activitate manuală automată și monotonă, ca șofatul pe șosele aglomerate.
Copyright 2024 puzzlefactory.com Toate drepturile rezervate.
