Valea lui Iosafat (variantă: Valea lui Iehosafat) este un loc biblic menționat cu acest nume în Ioil 4:2 și Ioil 4:12: „Aduna-voi toate popoarele și le voi coborî în valea lui Iosafat și Mă voi judeca acolo cu ele pentru poporul Meu și pentru moștenirea Mea Israel, pe care au împrăștiat-o între neamuri și țara Mea au împărțit-o în bucăți.”; „Să se trezească toate neamurile și să vină în valea lui Iosafat, căci acolo voi așeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur.”. Acest loc este numit, de asemenea, Valea Judecății.
Identificare
În deșertul iudeu, lângă Teqo'a
Potrivit unei interpretări, această vale reprezintă locul în care, în prezența lui Iosafat, regele Iudeei, Yahweh a anihilat coaliția neamurilor moabiților, amoniților și edomiților. Ar putea să indice o valea efectivă numită eufemistic de evrei êmêq Berâkâh („valea binecuvântării”), situată în deșertul Teqo'a, lângă Khirbet Berêkût, la vest de Khirbet Teqû'a (la aproximativ 18 km de Ierusalim).
Segmentul Valea Superioară a Chedronului
În Itinerarium Burdigalense din secolul al IV-lea Chedronul a primit numele de Valea lui Iosafat. Eusebiu din Cezareea și Sfântul Ieronim întăresc această identificare (Onomasticon, s.v.), în timp ce Chiril al Alexandriei pare să indice un loc diferit; tradiția evreiască timpurie a negat existența reală a acestei văi. Ulterior secolului al IV-lea creștinii, evreii și musulmanii au considerat Chedronul ca loc al Judecății de Apoi. Ceea ce a întărit această credință populară este faptul că, încă de pe vremea regilor lui Iuda, Chedronul a fost principala necropolă a Ierusalimului. Iosia a împrăștiat peste mormintele copiilor lui Israel cenușa idolului zeiței Astarte pe care l-a ars în valea Chedronului (Cartea a patra a Regilor 23:4-6).
Valea lui Iosafat este desemnată pentru prima dată ca un toponim specific de Pelerinul din Bordeaux în anul 333.
