Scufundareă libera sau în apnee, este efectuată prin ținerea respirației fără un aparat autonom de respirat sub apă, reprezintă cea mai veche modalitate de scufundare. Cuvântul apnee provine din limba greacă - apneiu (a = fără, pneiu = a respira).
În antichitate apar primele mărturii ale scufundătorilor de perle și bureți:
în urmă cu 6000 de ani, scufundătorii babilonieni furnizau meșterilor artizani sideful pentru frizele ornamentale
sec.V î.Hr.: Scyllos din Sion și fiica sa Cyana se scufundã pentru a tãia ancorele navelor regelui Persiei, Xerxe
415 î.Hr.: scufundãtorii greci atacã sub apã și distrug barajele submarine la Siracuza
sec.IV î.Hr.: scrierile lui Aristotel Istoria animalelor, Oppian Haleuticele, Eschil Rugătoarele și Pliniu Istoria naturală cuprind referiri la viața și munca pescuitorilor de bureți de mare. În opinia acestora,"...ei sunt cei care au pătruns pentru întâia oară în chip sistematic în elementul neprimitor al apei".
secolul VI d.Hr. se fac primele referiri despre ama, pescuitoarele de perle din Japonia și Hae-Nyo din Coreea
168 î.Hr.: Titus Livius relatează despre scufundătorii care au adus la suprafață comorile aruncate în mare de Perseus, ultimul rege al MacedonieiPescuitorii de perle și de mărgean din antichitate își puneau bucăți de bureți îmbibați cu ulei peste urechi, clești pentru strîngerea nărilor confecționați din carapace de broască țestoasă și se scufundau legați cu o parâmă cu greutate.
În perioadele care au urmat, scufundarea liberă a continuat să fie practicată atât pentru recoltarea de bureți, mărgean și perle, cât și în scopuri militare.
În anul 1913 este semnalată prima înregistrare oficială a unei scufundări libere realizată de către Georgios Statti Hagge, un pescuitor de bureți grec. Acesta s-a scufundat la adâncimea de 76 m pentru a recupera ancora cuirasatului Regina Margherita lângă insula Karpathos, în Grecia.Funcție de capacitatea pulmonară, antrenament, vârstă, adâncimea maximă a scufundării în apnee poate fi destul de mare.
Scufundarea liberă a căpătat în ultimul timp o amploare fără precedent, datorită în primul rând dezvoltării impetuoase a echipamentului de scufundare specific.
Practica acestui sport se dovedește a fi foarte utilă, contribuind la crearea unei forme fizice deosebite, la călirea organismului, dobândirea unor calități speciale cum ar fi: rezistența la oboseală, îndemânarea, perseverența, voința fermă, curajul, prudența, calmul, luciditatea, promptitudinea.
Scufundarea liberă se învață în cadrul cursurilor specializate ale diferitelor organizații și asociații de profil și practicată în mod rațional. În cadrul cursurilor sunt însușite noțiuni teoretice asupra mediului acvatic, fizica și fiziologia scufundării în apnee, echipamentul specific și utilizarea acestuia. Scufundarea liberă se face în practică după o tehnică a cărei învățare și perfecționare necesită atenție și perseverență.
Cele mai cunoscute activități de scufundare în apnee sunt explorarea, vânătoare subacvatică, fotografia subacvatică, iar recent au fost incluse în cadrul asociațiilor și organizațiilor specializate activități noi cum ar fi rugby subacvatic, hochei subacvatic și tir subacvatic.
